La inceputul anilor `70 administratiile prezidentiale americane si-au creat prostul obicei de a taia din bugetul NASA de fiecare data cand agentia avea nevoie de bani. Din aceasta cauza veteranul NASA, Buzz Aldrin, a venit cu o idee de a economisi niste bani, dar de a trimite in acelasi timp oameni pe Marte: eliminarea combustibilului din ecuatie.
In locul motoarelor pe combustibil care ar fi trimis naveta inspre Marte, Buzz Aldrin a propus folosirea gravitatii Terrei ca o prastie, trimitand naveta in campul gravitational martian, urmand ca si acesta sa propulseze naveta inapoi inspre Terra tot cu ajutorul gravitatii. Aceasta metoda ar putea tine pana la infinit, nefiind nevoie de combustibil. De asemenea, navetele ar putea fi echipate cu module detasabile pentru materiale si echipajul uman, module care sa fie eliberate in momentul apropierii de Marte.
Inca un argument in favoarea acestei propuneri ar fi existenta a doua nave care sa faca in permanenta naveta intre Terra si Marte: una dus si celalta intors. Problema e ca distanta de la Terra la Marte se face in 13 luni, iar de la Marte la Terra, din cauza efectului de prastie cauzat de campul gravitational inferior celui de pe Terra, distanta s-ar parcurge in 21 de luni.
De altfel din momentul pronuntarii acestei perioade, sefii de la NASA au refuzat sa mai asculte. Ceea ce a fost si este in continuare o eroare, la 30 de ani distanta rasa umana nereusind sa trimita un echipaj pe Marte.
