Dintre toate sondele lansate, numai 30% au fost un succes, cam 3 din 10, majoritatea arzand la intrarea in atmosfera planetei Marte sau defectandu-se la contactul cu solul.

In 2003 NASA a lansat doua sonde catre Marte. Scopul era de a dubla sansele de reusita a misiunilor; in eventualitatea in care una din sonde era distrusa, cealalta sa continue programul.

Spirit a fost prima lansata, la data de 10 Iunie 2003, urmata de Opportunity, la aproximativ 3 saptamani departare, pe data de 7 Iulie 2003.

Dupa 15 minute ambele sonde erau detasate de rachetele care le-au “dus” in spatiu si se indreptau intr-o forma de “hibernare artificiala” catre Marte. Drumul urma sa dureze 7 luni.

Pe data de 4 Ianuarie 2004 Spirit trimite primele semnale prin care confirma contactul cu solul. La 3 saptamani distanta, pe data de 25 Ianuarie 2004, Opportunity trimite aceleasi semnale radio. La scurt timp apar si primele poze. Succesul misiunilor poate fi comparat cu cel al aruncarii unei mingi de tenis de aici, din Cluj, si lovirii fruntii premierului Frantei in timp ce sta linistit pe wc.

Misiunea lor urma sa dureze 90 de zile martiene (1 zi martiana = aprox 1,04 zile terestre). Deci sondele au ajuns acolo pe 4, respectiv 25 ianuarie 2004 si trebuia sa se piarda legatura cu ele pe la sfarsitul lui martie. Dar americanii le-au facut atat de bune incat pana si azi, in noiembrie 2009, ele sunt in functiune, la peste 5 ani de la primul contact cu solul martian.

Succesul este incurajator in ceea ce priveste viitoarele misiuni. Din pacate criza financiara, si, implicit, reducerea drastica si fortata a cheltuielilor, a dat peste cap planurile NASA si ESA. Ramane de vazut ce va urma.

Dezvoltarea tehnologiilor spatiale a fost atat de lenta incat e imposibil sa nu fi fost incetinita din anumite motive. Ramane la latitudinea fiecaruia ce crede.

Multa lume considera Carul Mare ca fiind o constelatie, dar, in realitate, acesta este un asterism. Un asterism este o formatiune stelara pe cer care nu face parte din cele 88 de constelatii cunoscute. Aceasta este compusa din stele care nu sunt in mod fizic invecinate intre ele si care pot fi despartite de distante vaste. Un asterism poate fi compus din stele care fac parte din mai multe constelatii, in cazul Carului Mare e vorba de cele mai stralucitoare 7 stele ale constelatiei Ursa Mare.

04. Numele initial al planetei Uranus a fost de Steaua lui George

Cand Sir William Herschel a descoperit Uranus in 1781 el a avut onoarea de a numi planeta. Alegerea acestuia a fost de Georgium Sidus (Steaua lui George) dupa regele George al III-lea.

03. Terra are cel putin 4 sateliti naturali

In 1986 Duncan Waldron a descoperit un asteroid cu diametrul de 5 km a carei orbita eliptica are o perioada de revolutie identica planetei noastre. Acesta a primit numele de Cruithne, dupa un asezamant scotian antic. De la descoperirea acestuia inca 3 asteroizi similari au fost descoperiti. Relatia speciala a acestor corpuri spatiale cu planetele pe care l;e urmaresc a determinat astrofizicienii sa le atribuie calitatea de sateliti.

02. Petele solare ar putea fi motivul principal pentru care viorile Stradivarius produc un sunet atat de frumos

Antonio Stradivari este considerat cel mai mare producator de viori din toate timpurile. El a trait in Italia in secolele 17-18. Cercetatorii nu au fost capabili sa descopere secretul din spatele viorilor acestuia, dar sunt constienti ca lemnul din care acestea sunt facute este un factor foarte important. De la inceputul anilor 1500 si pana la mijlocul anilor 1800 Terra s-a confruntat cu o mica epoca de gheata datorata activitatii vulcanice in crestere si activitatii solare in scadere. Rezultatul acestei raciri a fost cresterea mai lenta, si implicit mai densa, a copacilor utilizati in fabricarea viorilor Stradivarius.

01. Daca 2 piese de metal se lovesc in spatiu, indiferent de viteza, cele 2 se unesc permanent

Doua piese de metal fara nici o izolatie vor forma o singura piesa de metal in vidul spatiului. Acest lucru nu se intampla pe Terra deoarece atmosfera creeaza un strat de material oxidat intre cele 2 suprafete. Acest lucru ar parea ca pune o mare problema astronautilor, toate materialele utilizate in spatiu provenind de pe Terra. Insa ele ajung in spatiu avand deja un strat de izolatie.

Densitatea planetei Saturn este atat de mica incat daca ai pune-o intr-un pahar cu apa aceasta ar pluti. Densitatea planetei Saturn e de 0,687 grame/cm cub, in timp ce densitatea apei e de 0,998 grame/cm cub. Raza planetei Saturn, la ecuator, e de 60 268 km, ceea ce inseamna ca pentru a o scufunda in apa ai avea nevoie de un pahar foarte mare.

09. Ne deplasam prin spatiu cu o viteza de 530 km/sec

Galaxia noastra se invarte cu o viteza de 225 km/sec.. Pe langa aceasta galaxia calatoreste prin spatiu cu o viteza de 305 km/sec.. Asta inseamna ca ne deplasam prin spatiu cu o viteza totala de 530 km/sec. Asta inseamna ca intr-un singur minut te vei afla la o departare de 19 000 de km fata de locul unde esti acum. Oamenii de stiinta nu reusesc sa ajunga la un acord in ce priveste viteza cu care galaxia noastra se deplaseaza prin spatiu. Unii cred ca aceasta viteza e de 130 km/sec.,in timp ce altii cred ca e vorba de 1 000 km/sec.

08. Luna se indeparteaza de Terra cu 3,8 cm/an

In fiecare an distanta dintre Luna si Terra se mareste cu 3,8 cm. Acest fenomen este datorat mareelor. O consecinta a indepartarii constante a Lunii este o incetinire in viteza de rotatie a planetei noastre cu aproximativ 0,002 secunde/zi/secol. Oamenii de stiinta nu sunt siguri de cum s-a format Luna, insa cea mai acceptata teorie este cea a impactului Terrei cu un obiect spatial de dimensiunea planetei Marte.

07. Lumina care loveste planeta noastra in acest moment are o vechime de 30 000 de ani

Lumina solara pe care o vedem astazi si-a inceput viata in nucleul Soarelui acum 30 000 de ani. O foarte, foarte mare a acestui timp si-a petrecut-o incercand sa isi faca loc printre atomii densi care formeaza Soarele si doar ultimele 8 minute din cei 30 000 de ani au fost petrecute parcurgand distanta de la Soare la planeta noastra. Temperatura in nucleul Soarelui e de 13,6 milioane grade Celsius. Toata energia produsa prin fuziune in nucleul Soarelui trebuie sa treaca prin mai multe straturi succesive ale fotosferei solare inainte sa scape in spatiu sub forma de lumina solara.

06. Soarele pierde cam 1 miliard de kg/sec. datorita vantului solar

Vantul solar reprezinta particulele incarcate electric care sunt eliminate din stratul superior al Soarelui datorita temperaturii ridicate ale coronei solare si datorita particulelor supraincarcate cu energie kinetica, particule rezultate in urma unui proces care nu a fost inteles pana in acest moment. Un varf de ac de energie solara este suficient pentru a omori o persoana de la o distanta de 160 km.

10. Daca ai pune planeta Saturn in apa aceasta ar pluti.

09. Ne deplasam prin spatiu cu o viteza de 530 km/secunda.

08. Luna se indeparteaza de Terra cu 3,8 cm/an.

07. Lumina care loveste planeta noastra in acest moment are o vechime de 30 000 de ani.

06. Soarele pierde cam 1 miliard de kg/sec. datorita vantului solar.

05. Carul Mare nu este o constelatie, ci un asterism.

04. Numele initial al planetei Uranus a fost Steaua lui George.

03. Terra are cel putin 4 sateliti naturali.

02. Petele solare ar putea fi motivul principal pentru care viorile Stradivarius produc un sunet atat de frumos.

01. Daca 2 piese de metal se lovesc in spatiu, indiferent de viteza, cele 2 se lipesc permanent.

Universul este foarte mare si posibil infinit in volum. Materia observabila se intinde in spatiu pe o distanta de cel putin 93 miliarde de ani lumina. Pentru a va da seama cat reprezinta aceasta valoare, voi da un exemplu: diametrul unei galaxii normale este de 30 000 ani lumina si distanta medie dintre doua galaxii “invecinate” este de 3 milioane ani lumina. Galaxia noastra, Calea Lactee, are un diametru de 100 000 ani lumina, iar distanta pana la cea mai apropiata galaxie, Andromeda, este de 2,5 milioane ani lumina. Exista aproximativ 100 miliarde de galaxii in Universul Observabil (am scris un articol despre Universul Observabil aici). Galaxiile pot fi “pitice”, detinand in jur de 10 milioane de sori, dar pot fi si “gigante”, detinand in jur de 1 000  de miliarde (trilion) de sori.

Continutul Universului:

Materia observabila este “imprastiata” uniform daca luam unitatea de masura ca fiind distantele mai mari de 300 milioane ani lumina. Folosind o unitate de masura mai mica, Universul Observabil este format din ciorchine de galaxii. Multi atomi sunt concentrati in sori, sorii in galaxii, galaxiile in chiorchine si superciorchine si, intr-un final, ajungem la cele mai mari structuri cunoscute omenirii, precum “Sloan Great Wall“, o formatiune lunga de 1,37 miliarde ani lumina. Materia observabila din Univers este “imprastiata”, de asemenea, izotropic. Ceea ce inseamna ca are pe toate directiile acelasi continut. Temperatura in Univers este aceeasi aproape peste tot: -270 grade Celsius.

Densitatea Universului este foarte scazuta, 9.9 × 10^-30 grame per centimetru cub si este formata din 73% energie neagra, 23% materie neagra-rece si 4% materie normala. De aici si densitatea atomilor ca fiind comparabila cu un atom de hidrogen la fiecare 4 metri cubi. Proprietatile energiei si materiei negre sunt, in mare, necunoscute. Se stie ca materia neagra graviteaza, deci ajuta la incetinirea expansiunii Universului, iar energia neagra ajuta la accelerarea expansiunii Universului.

Varsta Universului:

Universul este destul de batran si continua sa evolueze. Cea mai precisa estimare a varstei Universului e de 13,73 ± 0,12 miliarde de ani. Estimarile independente produc, in mare, aceleasi valori. Universul nu a fost acelasi pe toata perioada vietii sale; de exemplu raspandirea quasarilor si pulsarilor se schimba permanent, iar spatiul in sine pare ca e intr-o continua expansiune. Aceasta expansiune explica fenomenul conform caruia astronomii pot observa lumina galaxiilor aflate la 30 miliarde de ani lumina, desi aceasta a calatorit doar 13 miliarde ani lumina. Spatiul dintre noi si galaxii s-a “marit”. Rata expansiunii spatiale este intr-o continua accelerare.

- 9,219 minute lumina

- 1,108 unitati astronomice

Distanta de la Soare:

Terra: 8,235 minute lumina

Marte: 13,1 minute lumina

O orbita completa:

Terra: 365,25 zile

Marte: 686,7 zile

Viteza de deplasare pe orbita:

Terra: 29,78 km/s

Marte: 24,08 km/s

Raza la ecuator:

Terra: 6378,14 km

Marte: 3397 km

Raza la poli:

Terra: 6356 km

Marte: 3375 km

Volum:

Terra: 1.083 x 10^21 m^3

Marte: 1,63 x 10^20 m^3

Masa:

Terra: 5,9742 x 10^24 kg

Marte: 6,4191 x 10^23 kg

Gravitate:

Terra: 9,8 m/s^2

Marte: 3.71 m/s^2

O rotatie completa:

Terra: 23,93 ore

Marte: 24,62 ore

Viteza de rotatie la ecuator:

Terra: 465,1 m/s

Marte: 240,8 m/s

Sateliti naturali:

Terra: 1 – Luna

Marte: 2 – Deimos si Phobos

Presiunea atmosferica:

Terra: 1 atm

Marte: 0,01 atm

Temperatura minima:

Terra: -89 gr C

Marte: -87 gr C

Temperatura maxima:

Terra: 58 gr C

Marte: -5 gr C

Temperatura medie:

Terra: 18 gr C

Marte: -47 gr C

Compozitia chimica a atmosferei:

Terra:

1. Dioxid de carbon (co2) 0,038%
2. Azot (n2) 78,084%
3. Oxigen (02) 20,948%
4. Argon (ar) 0,934%
5. Apa (h2o) 1%

Marte:

1. Dioxid de carbon (co2) 95,3%
2. Azot (n2) 2,7%
3. Oxigen (02) 0,13%
4. Argon (ar) 1,6%
5. Apa (h2o) 0,03%

Mai jos aveti atat cele mai cunoscute 10 teorii referitoare la Apocalipsa din 2012, cat si dovezile ca acestea sunt simple speculatii:

Locul 10: Schimbari ale campului magnetic solar vor “praji” Terra.

Soarele parcurge o foarte cunoscuta – si documentata – etapa de 11 ani in care sunt observate schimbari ale frecventei aparitiei petelor solare, cat si anumite schimbari de polarizare. Da, punctul culminant al urmatorului ciclu este in 2012 si, da, exista unele estimari conform carora acest punct culminant va fi cu 30-50% mai puternic decat ultimul.

Dar oamenii de stiinta spun ca acesta cu siguranta nu va fi cel mai mare din istoria noastra moderna.

Cea mai mare furtuna solara inregistrata a avut loc pe data de 4 noiembrie 2003 si a trimis cateva miliarde de tone de plasma inspre Terra. Impactul radiatiei cu atmosfera noastra a avut echivalentul a 5000 de Sori.

Si inca suntem aici.

Locul 09: Campul magnetic al Terrei se va inversa.

Ultima inversare a polilor s-a petrecut acum 800 000 de ani. Cele mai primitive fiinte umane au supravietuit. Dovezi geologice au demonstrat ca inversarea polilor este un eveniment care a avut loc de zeci de mii de ori in istoria Pamantului. Nu exista nici o dovada clara din care sa rezulte ca o extinctie in masa s-a datorat inversarii polilor magnetici.

Locul 08: Axa de rotatie a Terrei se va schimba.

Spre deosebire de Marte, care intr-adevar trece prin astfel de etape, axa de rotatie a Terrei este foarte stabila datorita Lunii. Ar fi nevoie de o coliziune intre Terra si un obiect de marimea satelitului nostru natural pentru a produce anumite schimbari in unghiul de rotatie.

In sistemul nostru solar nu se mai produc asemenea evenimente.

Locul 07: O aliniere a planetelor Saturn si Jupiter va perturba “gravitational” Terra.

In ultimele decade au existat numeroase teorii conform carora o aliniere magistrala intre Jupiter si Saturn ar cauza fenomene geologice si meteorilogice catastrofale pe Terra.

Nici o astfel de aliniere nu este “programata” pentru 2012.

In 1962 a avut loc o aliniere totala care a bagat astronomii in fibrilatii. Punctul culminant a fost o eclipsa de soare. Cea mai cunoscuta aliniere intre planete s-a petrecut in 1982 si a dat nastere unei carti initulate “Efectul Jupiter”. La acea vreme s-au prezis cutremure puternice si inundatii record.

Totul a decurs normal si fara catastrofe naturale.

Luna are o atractie gravitationala mult, mult, mult mai mare decat Jupiter, care e pozitionat la peste 500 milioane de km distanta.

Locul 06: Soarele se va alinia cu ecuatorul galactic la solstitiul de iarna.

Alinierea Soarelui cu ecuatorul galactic nu are nici o influenta asupra Terrei. E vorba doar de coordonate. Asa cum nici intersectia a doua strazi nu influenteaza in nici un fel forma geografica pe care se afla.

Sistemul nostru solar trece prin Campia Galactica o data la fiecare 30-40 de milioane de ani. Rezultatul fiind o crestere a numarului de comete care s-ar putea indrepta inspre noi. Dar acest fenomen de desfasoara pe o perioada de mii de ani. Nu va avea loc pe o data anume.

Locul 05: Gaura neagra gigant din centrul galaxiei ne va afecta.

Gaura neagra din centrul galaxiei nu are nici o influenta asupra discului galactic. Aceasta “cantareste” aproximativ 3 milioane de mase solare. Galaxia cantareste cateva miliarde de mase solare. E ca si cum coada ar da din caine si nu cainele din coada.

Coliziunea dintre galaxia Calea Lactee si galaxia Andromeda va alimenta gaura neagra cu gaz si aceasta va straluci ca un quasar. Dar acest lucru se va intampla in cateva miliarde de ani.

Locul 04: Un asteroid va lovi Terra.

Asteroidul care a primit cea mai mare atentie din partea mass-mediei globale este Apophis, o bucata de metal cu un diametru de 300 m care initial avea 2,7% sanse sa ne loveasca in anul 2029, dar care intre timp s-a dovedit a avea 1 sansa la 250 000. Teoretic vorbind, un asteroid ar putea aparea pe cer maine, dar daca noi nu stim asta azi, cu siguranta mayasii nu o stiau acum 1200 de ani.

Impacturile apocaliptice au loc 1 data la cateva milioane de ani.

Locul 03: Planeta Nibiru va intra in coliziune cu Terra

Nu exista o asemenea planeta. E inventie umana. Povestea acestei planete a fost inventata pentru a vinde carti, DVD-uri s.a.m.d.. Sub nici o forma nu exista aceasta planeta. Nu credeti tot ce vedeti pe internet.

Locul 02: Supernove sau Hypernove vor iradia Terra

Nu exista stele atat de apropiate de noi incat transformarea lor in supernove sa ne afecteze. Cel mai apropiat candidat, gigantul Betelgeuse, are sanse mari sa explodeze candva in urmatorii 1000 de ani. Steaua monstru Eta Carinae se afla, de asemenea, la sfarsitul vietii. Nici o stea muribunda nu are axa de rotatie indreptata direct inspre Terra, asa ca nu trebuie sa ne ingrijoram in privinta unei posibile iradieri catastrofale rezultate in urma imploziei centrului stelei respective. De fapt astfel de stele sunt destul de rare in Calea Lactee. Terra are 1% sanse sa fie “arsa” in urmatorii 10 miliarde de ani.

Locul 01: Un nor de energie neagra va acoperi sistemul nostru solar

Energia neagra este prezenta peste tot in jurul nostru. Si nu este grupata in formatiuni “noroase”. La fel si cu materia neagra.

]]> http://anilumina.com/top-10-motive-pentru-care-apocalipsa-nu-va-veni-in-2012/feed/ 7 http://anilumina.com/500-de-miliarde-de-gigabytes/ http://anilumina.com/500-de-miliarde-de-gigabytes/#comments Wed, 21 Jul 2010 21:00:31 +0000 Dorin Spoaller http://anilumina.com/?p=10 Cantitatea de date digitale existente in intreaga lume se apropie de 500 de miliarde de gigabytes.

Asta spun niste “specialisti” din Marea Britanie.

De asemenea valoarea respectiva era de “doar” 170 miliarde Gb la inceputul lui 2007 si se estimeaza ca se va dubla in urmatoarele 18 luni.

Pana aici nu am nimic de obiectat, tot ce-i posibil ca ei sa aiba dreptate. Dar afirmatia urmatoare ma lasa oarecum “rece”:

“Conform jurnalistilor de la The Guardian, daca aceste date ar fi tiparite, volumele ar forma un teanc echivalent cu de 10 ori distanta de la Terra la Pluto”

Putin probabil.

Distanta de la Pamant la Pluto e de 256 minute lumina. Ceea ce inseamna ca un obiect avand viteza luminii ar parcurge distanta in aproximativ 4,5 ore.

Viteza luminii e de ~300 000 de km pe secunda.

Daca intr-o secunda lumina face 300 000 km atunci in 4,5 ore oare ce distanta parcurge? Va zic eu, 4 miliarde 608 milioane de km.

Circumferinta Terrei la Ecuator e de 40 075 km.

Asa ca sa formezi un teanc echivalent cu de 10 ori distanta de la Terra la Pluto e absurd. Asta se intampla cand te joci cu numerele si nu stii unde sa te opresti.

Planetele extraterestre au facut parte din science-fiction inca de la inceputuri, insa pana nu demult nu exista nici o dovada ca planetele straine sistemului nostru solar sunt reale sau fac parte doar din imaginatia unora. Acum, insa, exista dovezi irefutabile ale unor planete care orbiteaza alte stele. Telescopul spatial Huble a fost capabil sa detecteze schimbari extrem de reduse in luminuozitatea unor alte stele, schimbare determinata de intersectarea pe linia telescop-stea a unor corpuri ceresti. In cazul de fata, planete.

04. Formarea Lunii

Acum 20 de ani existau 3 teorii care incercau sa explice existenta Lunii pe orbita Terrei: Luna s-a format in acelasi timp cu Terra, Luna a fost captata de orbita Terrei sau Luna s-a rupt din Terra. Toate cele 3 teorii s-au dovedit a fi gresite. Singura teorie care explica tot ce stim despre satelitul nostru si planeta noastra e Teoria Coliziunii. Un corp ceresc de dimensiunea planetei Marte a intrat in coliziune cu Terra, rezultatul acesteia fiind un inel de materie in jurul planetei noastre. Cu timpul, acest inel a format Luna.

03. Captarea satelitului Phoebe

Phoebe, unul din satelitii planetei Saturn a fost prinsa in orbita acestei planete de catre enorma forta gravitationala a acesteia. Rotatia satelitului este in sens invers fata de ceilalti sateliti ai lui Saturn, iar distanta dintre el si Saturn e prea mare tinand cont de dimensiunea acestuia. Sonda spatiala Cassini-Huygens a trecut pe langa Phoebe in 2004 si a demonstrat ca satelitul este un planetoid de gheata provenind din Centura Kuiper.

02. Venus este o planeta portocalie

Sciente-fiction-ul a prezentat planeta Venus ca fiind una verde, asemanatoare unei jungle amazoniene. Dar Venus a fost intotdeauna acoperita de o atmosfera opaca, speculatiile fiind singurele care puteau prezenta interiorul planetei Venus. Toate acestea s-au schimbat in momentul in care naveta spatiala Venera a aterizat pe suprafata planetei Venus. Sonda spatiala a rezistat 20 de minute pana cand caldura intensa a afectat-o, insa a fost indeajuns de mult incat sa poata trimite poze si sa demonstreze odata pentru totdeauna ca planeta Venus este portocalie.

01. Existenta apei

Astrobiologii considera ca oriunde exista apa exista si posibilitatea vietii. Pana recent nu au existat dovezi care sa demonstreze existenta apei in afara planetei noastre. In ultimii 20 de ani am reusit sa gasim apa pe satelitii planetei Saturn, Titan si Enceladus, pe planeta Marte si, cel mai surprinzator, pe Luna.