Apollo 13 – Succesul unui eşec

Chiar si inainte de premiera filmului extrem de bine primit de critici, misiunea Apollo 13 a fost cea mai faimoasa catastrofa cu rezultat fericit din istoria calatoriilor spatiale umane. Incidentul ramane o lectie atat pentru supravietuirea in conditii imposibile, cat si pentru viitorul misiunilor spatiale umane catre Luna sau catre Marte.

La data de 11 Aprilie 1970 NASA lansa misiunea Apollo 13, misiune avand destinatia finala Luna. Revenirea pe Terra era programata pentru data de 18 Aprilie 1970. Apollo 13 a fost a 3-a misiune SUA catre Luna dintr-un total de 7 planificate. La bord era comandantul James Lovell, pilotul Jack Swigert si pilotul Modulului Lunar Fred Haise. Nava misiunii era compusa din 3 module: Modulul de Comanda, Modulul de Mentenanta si Modulul Lunar. Cel de comanda era pentru echipaj, cel de mentenanta era pentru materialele misiunii si cel lunar era pentru aselenizare. Pana la Luna ramaneau impreuna, pe Luna cobora Modulul Lunar impreuna cu cel de Mentenanta, Modulul Lunar era lasat acolo, inspre Terra venea Modulul de Comanda impreuna cu cel de mentenanta, iar la intrarea in atm0sfera planetei cel de mentenanta se desprindea, in timp ce Modulul de Comanda ateriza cu echipajul.

La doua zile dupa decolare o explozie a unui rezervor de oxigen a dus la avarierea Modulului de Mentenanta si a celui de comanda. Firele care conectau acel rezervor cu restul navetei au fost sectionate inaintea sau in timpul decolarii. Cand Centrul de Control a dat ordinul scuturarii continutului rezervorului, firele au facut scurt circuit si rezervorul a explodat. Explozia a rupt o parte importanta din Modulul de Mentenanta (vezi poza) si a deteriorat inca un rezervor de oxigen. Acest lucru a fost de mare importanta, cu atat mai mult cu cat oxigenul nu era folosit doar pentru respiratie, ci si pentru celulele de combustibil, mai exact pentru crearea electricitatii. Eliminarea oxigenului din acest circuit a lasat Modulul de Mentenanta doar cu energia din propriile baterii. Aceasta nu era destula nici pentru o revenire pe Terra, cu atat mai putin pentru o aselenizare. Echipajul a renuntat la planurile de aselenizare, s-au refugiat in Modulul Lunar si au inceput sa se gandeasca la drumul de intoarcere.

Modulul Lunar avea o capacitate de doar 2 persoane, iar acum se indrepta inspre Terra avand la bord 3 persoane. Acest lucru a dus la o insiruire de probleme a caror rezolvari vor ramane in istoria ingeniozitatii umane. Pentru a le permite sa se intoarca pe Terra cu o cantitate insuficienta de combustibil, cei de la Centrul de Control au folosit forta gravitationala a Lunii pentru a mari viteza de deplasare a navetei. Neavand curent electric la bord echipajul a fost nevoit sa directioneze manual naveta inspre Terra. Daca abordarea era la un unghi prea ascutit atunci naveta urma sa arda in atmosfera. Daca era un unghi prea mare atunci naveta ricosa de pe atmosfera planetei. Dupa ce a rezolvat pana si aceasta problema, echipajul a fost nevoit sa gaseasca o solutie pentru nivelul mare de dioxid de carbon din modul. Fiind un modul pentru 2 persoane, cei 3 eliminau o cantitate de CO2 prea mare pentru capacitatea filtrelor. Rezolvarea a venit de la sol dupa ce mai mult de 100 de tehnicieni s-au chinuit sa faca un obiect in forma de patrat sa intre intr-un obiect in forma de triunghi. Dupa rezolvarea acestei probleme, ducand lipsa de curent electric deci, implicit, nefiind functionale comenzile de reglare a temperaturii, echipajul a fost nevoit sa-si petreaca restul calatoriei la o temperatura de doar 4 grade Celsius.

Reintrarea in atmosfera a fost cu succes, echipajul fiind adus in siguranta la sol.

Apollo 13 ramane in istorie ca succesul unui esec. Esec fiindca planul initial de aselenizare nu a fost indeplinit, succes fiindca echipajul a revenit pe Terra in ciuda sanselor potrivnice.